Muzeul Taranului Roman

Situat in Bucuresti pe Soseaua Kiseleff nr.3, langa Piata Victoriei, Muzeul Taranului Roman este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeana a Muzeelor de Arte si Traditii Populare.
Muzeul Taranului Roman adaposteste colecţii de obiecte deosebit de bogate formate din 100.000 de obiaecte intr-o cladire-monument istoric, in stil neo-romanesc, practica o muzeografie cu totul aparte, care i-a prilejuit in anul 1996 onoarea atribuirii trofeului EMYA - European Museum of the Year Award. Stilul original de expunere se prelungeste si in publicatiile muzeului, in actiunile de tip Muzeul Misionar, scoala Satului sau in evenimente ca vernisaje, concerte, conferinte.
Istoria muzeului incepe la 13 iulie 1906 in baza Decretului Regal semna te Regele Carol I care il numeste pe Al. Tzigara-Samurcas director al Muzeului de Etnografie, de Arta Nationala, Arta Decorativa si Arta Industriala, care a functionat pe locul fostei monetarii a statului pana in 1912, cand se pune piatra de temelie a ceea ce avea sa devina cladirea “neo-romaneasca” a Muzeului de la Sosea.
De-a lungul anilor Muzeul de la Sosea isi va continua istoria in ciuda evenimentelor de după cel de al doilea razboi mondial. Evitand la limita sa devina cazarma a “armatei eliberatoare”, cladirea se va transforma, incepind cu 1953, in Muzeul Lenin-Stalin, apoi al Partidului Comunist Roman, a Miscarii Revolutionare si Democratice din Romania, iar in ultimii ani de regim comunist, un fel omagiu muzeal al presedintelui Nicolae Ceausescu.
In acesta peioada colectiile vor fi alungate din sediul lor, depozitate in cladirea palatului Stirbey din Calea Victoriei, unde vor alcatui Muzeul de Arta Populara al Republicii Socialiste Romania.
Dupa revolutia din 1989, pe 15 februarie 1990, un nou ministru face un nou act intemeietor numindu-l pe pictorul Horia Bernea director al nou (re)infiintatului Muzeu al Taranului Roman.
In ciuda istoriei tumultoase Muzeul Taranului Roman continua sa creasca inca din anul 1906 prin cercetarile de teren desfasurate in toate provinciile romanesti, urmate de achizitii masive vizand cvasi-totalitatea artelor traditionale intre care ceramica, lemnul si textilele au fost cel mai bogat reprezentate.
Piesele expuse la Muzeul Taranului Roman sunt impartite in mai multe colectii:

•  Ceramica
•  Port
•  Tesaturi interior
•  Lemn si feronerie
•  Religiosa si ritualuri

Colectia de ceramica este alcatuita din aproximativ 18.000 de piese constituind una dintre cele mai importante colectii de obiecte din ceramica pastrata in muzeele tarii.
Oale folosite la vatra pentru pregatirea alimentelor, chiupuri, plosti si ulcioare, csni, strschini, cancee, cahle di tepe de casă, sunt cateva categorii de vase utilizate in gospodaria taraneasca, modelate atat in satul traditional dar si azi, bine reprezentate in colectia muzeului.
In patrimoniul colectiei sunt reprezentate obiecte din aproape 100 de centre producatoare precum si inventarul complet al unor ateliere de olar din Hunedoara si Valcea, datand din secolul trecut.
Din colectia Muzeului nu lipsesc nici piesele de provenienta habana de o mare valoare artistica si documentara. Cel mai important dintre acestea este un vas de breasla ce a apartinut colectionarului Virgil Demetrescu Duval, datat 1632 reprezentand cel mai vechi obiect ceramic aflat in colectia muzeului.
Colectia de costume taranesti are o insemnatate deosebita si o greutate specifica, atat prin numarul mare de piese care o alcatuiesc, cat si prin faptul ca acestea reflecta echilibrat toate zonele etnografice ale tarii oferind posibilitatea atat specialistilor, cat si vizitatorilor de a cunoaste evolutia in timp a acestui gen al creatiei taranesti.
In general, costumul popular are ca piesa de baza camasa alba. Din copilarie pana la moarte, camasa il insoteste pe taran la muncile câmpului, la sarbatori, la nunta.
Colectia de costume taranesti numara aproximativ 20 000 de obiecte de patrimoniu, reunind piese reprezentative pentru toate provinciile tarii (Moldova, Muntenia, Dobrogea, Transilvania, Banat şi Oltenia), exemplarele provenind din secolele XIX şi XX.
Colectia de tesaturi de interior este formata din 2500 de piese si constituie un adevarat tezaur, ce se cuvine a fi cunoscut si prezentat nu numai pentru frumusetea sa, ci si pentru priceperea si rafinamentul cu care au fost realizate.     Tesaturile din lana au fost considerate piese de mare valoare, atat in casele boieresti, cat si in cele taranesti. De aceea, erau trecute in foile de zestre ale vremii si mostenite din generatie in generatie in cadrul acelorasi familii.
Colectia cuprinde un mare numar de piese din Moldova si Oltenia. O interesanta colectie de scoarte moldovenesti a fost donata muzeului de maicutele Manastirii Agapia, important centru in care se teseau scoarte, acum deosebit de valoroase.
Folosite initial numai pentru nevoi practice, tesaturile de lana au depasit cu timpul rolul lor utilitar, devenind elementul cel mai important in arhitectura interiorului, conferindu-i acestuia un plus de frumusete.
Colectia de lemn, mobilier si feronerie numara aproximativ 8000 de obiecte, selectionate dupa criteriul reprezentativitatii, al vechimii, unicitatii si al valorii artistice.
Uneltele legate de diferite ocupatii si mestesuguri, precum si vasele si obiectele de folosinta gospodareasca au cea mai mare pondere in cadrul colectiei si cuprind o gama vasta de forme, intrebuintari, marimi sau capacitati.
Uneltele agricole, desi au mai putine elemente decorative, atrag prin echilibrul proportiilor, frumusetea formei si a finisajului.
Bine reprezentate sunt uneltele din industria casnica textila, razboiul de tesut sau partile componente ale acestuia.  Obiectul de cea mai mare valoare artistica este furca de tors. Colectia de furci de tors ilustreaza varietatea si realizarile artistice, datorate si rolului lor social. Create in general de pastori, erau daruite mamelor surorilor si mai ales fetelor, ca semn al dragostei. Formele si ornamentele difera de la o zona etnografica la alta.
Colectia de arta religioasa grupeaza obiecte de arta religioasa, precum icoane pe sticla, icoane pe lemn, odoare bisericesti, xilogravuri, cruci şi pristolnice.
Icoanele pe lemn, in numar de 500 de piese constituie o alta categorie de obiecte tezaurizate si valorificate in importante expozitii nationale si internationale.
Un tip aparte de obiecte il constituie crucile de mana si pristolnicele, in numar de 500 de exemplare, in marea lor majoritate din lemn, obtinute prin achizitii şi donatii.
Taranul vechi nu se inconjura de lucruri multe, stralucitoare si moarte. Obiectele lui erau putine la numar, niciodata pur decorative, impersonale, anorganice. Avea la indemana lucrul viu al mainilor lui care chinuiau materia si o innobilau prin suferinta.