Palatul Cantacuzino

Palatul Cantacuzino a fost construit intre anii 1898 - 1903 dupa proiectele arhitectului I. D. Berindei, intr-un stil ce imbina academismul francez cu rococo si accente de Art Nouveau. Decoratiunile interioare au fost realizate de G.D. Mirea, Nicolae Vermont, Costin Petrescu si Arthur Verona, iar sculpturile de Fr. Storck si Emil Wilhelm Becker. Palatul Cantacuzino ramane in istorie pentru momentul de la 1913, cand s-a semnat Pacea de la Bucuresti, decretul prin care se incheia cel de-al doilea razboi balcanic.
Palatul Cantacuzino era recunoscut in Bucurestiul de altadata pentru petrecerile si balurile somptuoase pe care fiul Nababului, Mihail Cantacuzino si sotia acestuia, Maruca Rosetti le organizau. Seratele si auditiile muzicale de la palat erau frecventate de nume sonore din aristocratia romana si straina.
Dupa moartea lui Gheorghe Grgore Cantacuzino, palatul a trecut in posesia filului sau Mihail G. Cantacuzino si a sotiei acestuia, Maria (Maruca, nascuta Rosetti-Tescanu), care dupa decesul prematur al sotului, se va recasatori in 1937 cu George Enescu. Cuplul Enescu a locuit, intre 1945-1946, in casa din spatele palatului, destinata initial administratiei cladirii.
In anii ’40, palatul a adapostit sediul Presedintiei Consiliului de Ministri, iar apoi, din 1947, Institutul de Studii Romano-Sovietice. Dupa moartea lui George Enescu (1955), sotia sa a donat imobilul statului roman, cu scopul infiintarii muzeului dedicat memoriei compozitorului. Astfel, din 19 iunie 1956, aici functioneaza Muzeul “George Enescu”.
Palatul Cantacuzino are patru nivele:

• un subsol inalt alcatuind soclul constructiei
• un parter cu ferestre in arc de cerc si cu balustrade de piatra
• un etaj cu ferestre drepte prevazute cu balcoane din fier forjat
• o mansarda cu lucarne bogat ornamentate

Fatada are ca element dominant intrarea, usor decrosata, precedata de trepte ample, din marmura, strajuita de doi lei din piatra si ocrotita de o copertina in forma de scoica.
Muzeul National “George Enescu” se afla in Palatul Cantacuzino unde sunt expuse documente si obiecte personale ale muzicianului. Aici vei putea vedea vioara pe care Enescu a primit-o cadou la varsta de 4 ani, partituri ale operelor sale, diplome si medalii, fotografii, manuscrise, documente diverse, desene, busturi, instrumente muzicale, fracul si costumul de academician al Academiei Romane, masca mortuara si mulajul mainilor artistului.
Tot aici veiti mai putea admira si piese de mobilier care au apartinut compozitorului, portretul tatalui compozitorului realizat in acuarela de George Enescu, picturile si vitraliile cu tematica muzicala si fotografii de la ceremonia funebra si de la mormantul compozitorului din cimitirul Pierre-Lachaise, din Paris.
Amplasat intr-un spatiu de exceptie, Muzeul National “George Enescu” este investit deopotriva cu valoare istorica, culturala, artistica si turistica. Patrimoniul sau permite recompunerea istoriei unei vieti si cariere de exceptie, puse in slujba muzicii romanesti si a afirmarii sale in context universal.
Atmosfera Belle-Epoque se regaseste si in intimitatea casei din spatele palatului, folosita initial ca dependinta administrativa si devenita ulterior Casa memoriala „George Enescu”. Aici sunt pastrate obiecte personale ale maestrului si ale sotiei lui, marturii cu valoare memoriala unica.
Pe 9 mai 2007, de Ziua Europei, Palatul Cantacuzino din Capitala a intrat oficial in lista monumentelor din Patrimoniul European. In lista Patrimoniului European au mai fost incluse Ateneul Roman, Calea Eroilor din Targu-Jiu si Cetatea Histria.